Școala multicoloră

Școala este gri.

Culoarea afectivă a copiilor care vin la școală e întunecată, sumbră. 

Învățarea într-o asemenea apă tulbure nu poate fi decât o corvoadă. Întunecimea îți îngustează orizontul, te face înțepenit, cât de departe poți vedea prin întunericul tău ‎?

Cine îți spune ție că școala este neagră, cine te ajută pe tine să vezi așa neclar, cum ajungi tu să te învălui în atâtea straturi de gri ? Cine îți ține capul fixat cu ochii spre pereții de beton ai zilei ?

Am fost în multe grădinițe multicolore, cu educatoare elegante, luminoase, blânde și calde. E imposibil să nu fi auzit de așa ceva‎, poți încerca o vizită, merită să stai toată ziua, ai ce vedea și citi pe toți pereții, oho, vei auzi copii plângând, cică așa e când ai 1 an, 2, 3 și te lasă mama cu niște străini, staini care îți devin prieteni, vei auzi și doamne țipând, se mai întâmplă (în unele locuri mai deloc, în altele sigur mai mult).

Școli colorate, învățătoare bune. Păi n-ai citit în ultima vreme cât scrie pe toți pereții interiori ai școlilor. Și tot așa. 

Nu-i mai păcăliți pe copii, școala e lumină, e colorată, e caldă. 

Țineți-vă bine, în școală copilul tău petrece [exact asta trebuie să se facă: să îți petreci timpul liber (!) în discuții elevate, academice(!)]‎ 15-16 ani. Mult, foarte mult.

Învață-l și tu să mai găsească și aur în atâta nisip.

Școala simplă, sinceră, directă, caldă nu poate fi decât lumină. 

Nu e mare lucru.

Trebuie doar să îndepărtezi vălurile de doliu care te acoperă.

Blackbird