filme românești

Eu n-am înțeles niciodată filmele în care unii fac mișto de alții.
Păi ce să înțeleg eu că unii sunt deștepți și alții proști?
Dați-mi voie să spun că ăia deștepți sunt foarte proști.
Unde mai pui că sunt filme în care se face mișto de cei cu deficiențe, cu cerințe, nevoi speciale, cu dizabilități. Asta-i culmea prostiei. Și sunt chestii d-astea nu numai în filme, ci și la tv, la radio, în reviste. Sunt unii culți care râd de alții inculți. Pur și simplu ți se face milă, cum să râzi, deșteptule, de unu' prost, râzi și tu de unu' deștept ca tine care nu e în stare să nu fie slugă, de exemplu. Ăla e de râs și plâns, că deși ar fi în stare cu mintea sa să lucreze pe o mână de bani, devine un lingău și-un obedient, nu ca ăla care n-are minte și a făcut doar patru clase și poate fi gropar sau văcar, cel mult.